Turul Maramureşului pentru câştigătorii Concursului eco

Clasa a VII de la Şcoala Dumbrăviţa, câştigătoarea concursului de reciclare şi-a primit premiul. În 29 iunie, UAC Europe şi Asociaţia Nemus le-au oferit elevilor o excursie la principalele obiective turistice din Maramureşul Istoric.

Au reciclat iar acum şi-au primit recompensa. În 29 iunie, câştigătorii concursului eco organizat între toate clasele din comuna Dumbrăviţa şi-au primit bine-meritatul premiu oferit de UAC Europe şi Asociaţia Nemus. Toţi cei 14 elevi, însoţiţi de d-na.dirigintă Pop Mariana şi prof.însoţitor Morar Liana au pornit într-un tur al Maramureşului Istoric.

Pe traseul Dumbraviţa-Cavnic- Mănăstirea.Bârsana- Muzeul Maramureşului (Sighet)- Cimitirul vesel (Săpânţa)- Sighetul Marmaţiei- M-ţii.Gutâi- Dumbraviţa.

Ansamblul monahal Bârsana

O prima biserică modestă de lemn a avut Mănăstirea Bârsana în timpul când se afla în Valea Slatinei. Aceasta a dispărut, probabil în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, când manastirea a fost mutată din Valea Slatinei în locul numit, de atunci înainte, Podurile Mănăstirii. Aici a fost construită alta, tot de lemn, care a durat, în această forma, până în timpul năvălirii tătarilor din 1717.

La 12 iulie 1791 când mănăstirea a fost desfiinţată iar călugarii alungaţi, atunci aşezământul a fost devastat, chiliile şi cladirile anexe distruse, averea confiscată: o parte a averii a trecut în proprietatea statului şi a fost predată mănăstirii greco-catolice de la Cernoc (Munkaci) iar, alta, inclusiv locul unde a fost mănăstirea, a devenit proprietate a bisericii parohiale din Bârsana. Pe vatra mănastirii au mai rămas doar biserica şi stăreţia. Pentru a feri biserica de profanare şi distrugere, credincioşii din Bârsana au mutat-o, în 1806, mai aproape de sat, în locul numit Podurile Jbârului. Acolo se afla şi în ziua de astăzi.

Vechea biserica, având hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică, face parte din grupul bisericilor de tip maramureşean, este martorul unui fenomen frecvent în cazul bisericilor şi caselor de lemn, cel de strămutare (mutarea bisericilor). Este unica biserică din cele opt aflate pe lista monumentelor UNESCO care, în 1806, a fost mutată pe actualul amplasament.

Biserica noua a Mănăstirii „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” (1993-1995)

Bisericile de lemn sunt lacrimile smereniei, curse la rădăcina codrului, din care s-a lucrat locaş Domnului, înfipt adânc în glie, dar ca o săgeată care străbate cerul şi ajunge la Dumnezeu, de unde, tot prin turla maramureşeană coboară Harul şi tot darul cel bun, pe care-l primim în genunchi rugători, pe prispa care-i identică, aici, cu cea a casei gospodarului.

Biserica este amplasata in partea estica a complexului monahal fiind destinată săvârşirii cultului, ea este în acelaşi timp centrul spiritual şi compozitional al întregului ansamblu. Ţinând seama de mai multe criterii specifice acestei mănăstiri, biserica a fost proiectată în următoarele dimensiuni: 22,57 metri lungime, 12,20 metri lăţime şi 57 metri înălţime, numărându-se printre cele mai înalte construcţii de lemn din Europa. Construcţia are două nivele: demisol şi parter.

Altarul de vară (1996-1997)

Altarul de vară este aşezat în partea centrala a spaţiului care formează incinta mănăstirii. Aici se oficiază Sfintele Liturghii arhiereşti la prăznuirea hramului. Tot aici se oficiază sfintele slujbe în duminici şi sărbători din anotimpurile calde, precum şi alte slujbe importante.

  

Cimitirul vesel

Situat în Țara Maramureșului, Cimitirul Vesel este monument protejat de UNESCO. Originalitatea și exclusivismul sunt trăsăturile caracteristice ale acestei opere populare de artă.

Cimitirul datează de la mijlocul anilor 1930 și este creația artistului popular Stan Ioan Pătraș, sculptor, pictor și poet în același timp. Creativitatea lui a scos la iveală această monumentală și renumită operă de artă. Mai bine de 50 de ani, artistul a creat sute de cruci inscripționate în stilul său caracteristic. După moartea lui din 1997, opera a fost continuată de ucenicul său Stan Vasile Colțun împreună cu Turda Toader.

Mesajul emoționant de pe crucea creatorului Cimitirului Vesel este:

„De cu tînăr copilaş
Io am fost Stan Ioan Pătraş
Sa mă ascultaţi oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni
Cîte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit
Dar bine cât am putut
Orişicine mi-a cerut
Vai săracă lumea mea
Că greu am trait în ea”

Muzeul Maramureşului

Muzeul Maramuresului din Sighetu-Marmatiei este un muzeu zonal având ca arie de reprezentare provincia istorica Maramuresul. Structura actuala a muzeului îl încadreaza ca tip în rândul complexelor muzeale care sunt reprezentative la nivel national pentru fiecare provincie istorica a Tarii: Muzeul Moldovei la Iasi, Muzeul Bucovinei la Suceava, Muzeul Olteniei la Craiova, Muzeul Banatului la Timisoara, Muzeul Tarii Crisurilor la Oradea Muzeul Transilvaniei Cluj Napoca s.a. Se deosebeste de muzeele create pe structurile administrativ teritoriale, adica muzeele judetene, care în general sunt eterogen constituite.

Muzeul nostru functioneaza ca un complex muzeal cu dominanta etnologica (muzeu cu expunere pavilionara si muzeul în aer liber) dar si cu sectii de istorie-arheologie, istoria culturii si memorialistica, stiintele naturii, galerie de arta si mai multe conservari “in situ” ca puncte muzeale în principalele subzone ale Maramuresului.

Muzeul functioneaza pe baza unui Regulament de ordine interioara aprobat, sub îndrumarea logistica a Directiei Muzeelor din Ministerul Culturii având ca veriga Directia pentru cultura, culte si patrimoniu a judetului Maramures.