Serbările Toamnei
Joia trecută, în preajma sărbătorii de Haloween, toate şcolile din comuna Dumbrăviţa s-au îmbrăcat de sărbătoare. Motivul? Organizarea unui eveniment devenit tradiţie, Serbările toamnei.
Emoţia toamnei se simte într-un mod cu totul special în şcolile din comuna Dumbrăviţa. Motivul? An de an, cadrele didactice împreună cu partenerii deja tradiţionali, UAC Europe şi Asociaţia Nemus organizează „Serbările toamnei”, un eveniment deopotrivă, pentru minte şi suflet la care participă toţi elevii din comună. Practic, e modul inedit în care elevii şi cadrele didactice sărbătoresc anotimpul bilşugului şi al frumuseţii: toamna. Evenimentul coincide şi cu populare sărbătoare de Haloween.
Astfel că, joia trecută, şcoile din comună s-au îmbrăcat, asemeni naturii în haine de sărbătoare. Elevii au pregătit desene şi creaţii literare şi fiecare clasă a pregătit un stand. Corina Mulea, PR Managerul UACE şi membru al juriului care a evaluat lucrările copiilor s-a arătat impresionată de creativitatea şi munca depusă de elevi şi i-a felicitat pe toţi cei implicaţi în acest eveniment.
UAC Europe şi Asociaţia Nemus a acordat în fiecare clasă din fiecare şcoală, premii constând în rechizite, dulciuri şi diplome.
Tradiţii:
Toamna se începe de la Sf. Maria Mică şi durează până la Sf. Nicolae, 6 decembrie. ♦ Când tună toamna târziu, se zice că Sf. Ilie se întoarce cu carul plin de păpuşoi acasă. Roatele carului sunt pline de cuie, ca să nu scapete la vale. Cum merg ele pe podul cerului, îl înţeapă, şi prin acele înţepături curge ploaia.
Starea vremii:
Când vin ciorile de cu toamnă, e semn că vine şi iarna. ♦ Dacă toamna vin stoluri de grauri şi se pun printre vite la câmp, e semn de toamnă lungă, se vor coace cucuruzii. Dacă toamna nu e mâncat cucuruzul de cioare şi grauri, e semn de toamnă lungă. ♦ Se crede că, dacă cresc toamna târziu ciuperci pe imaşe, în anul viitor va fi multă roadă în secară. ♦ Bureţi mulţi aduc iarnă grea. ♦ Dacă călătoresc rândunelele toamna, se ţine semn că se apropie iarna, iară dacă sosesc ele la noi, se crede că iarna a trecut şi primăvara se apropie. ♦ Dacă rândunelele se duc târziu toamna de la noi, e semn de toamnă frumoasă şi călduroasă. ♦ Dacă paserile sălbatice, toamna, când pleacă de la noi, au zbor lin, toamna e lungă şi frumoasă, dar dacă zboară în cerc şi lărmuiesc mult, vremea e schimbăcioasă, toamna urâtă. ♦ Se întâmplă că mai vezi şi toamna câte o floare de salcâm printre frunze; aista i semn de toamnă lungă. ♦ Când toamna sunt şoareci mulţi, e semn că iarna va fi mare. ♦ Când şoarecii adună spice va fi iarnă foarte grea. ♦ Când cântă vrăbiile toamna, are să plouă. ♦ Toamna, când piţigoii, ciocârlanii vor ţârâi pe lângă casă, ocoale etc. e semn sigur că frig o să fie în scurt, şi chiar omăt o să cadă. ♦ Toamna, de va tuna şi fulgera, e semn că primăvara va fi secetoasă. ♦ Dacă zboară toamna multe aţe de paingăn, va fi toamnă lungă. ♦ Când vin iepuri prin grădină toamna e semn că are să urmeze o iarnă grea. ♦ Toamnă caldă, iarnă lungă.
Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților.
Istoricul Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloweenului, observă că în timp ce „unii folcloriști i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Poloniei, zeița fructelor și semințelor, sau în festivalul morților denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris inițial Samuin”. Numele provine din irlandeza veche și înseamnă „sfârșitul verii”.
Snap-Apple Night de Daniel Maclise prezentând o petrecere de Halloween în Blarney, Irlanda, în 1832
Festivalul Samhain sărbătorește sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate”, și este uneori considerat a fi „Anul Nou Celtic”.
Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhain, permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoșii familiei erau cinstiți și invitați acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume și măști. Ei îndepărtau spiritele rele deghizându-se ei înșiși în spirit rău pentru a le evita. În Scoția, rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcați în alb cu fețele mascate sau înnegrite. Samhain era o vreme când se făceau provizii de iarnă și se tăiau animalele pentru a păstra carnea peste iarnă. Focurile de tabără jucau și ele un rol în festivități. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau și ele aruncate în foc. Uneori se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii și animalele treceau printre ele ca ritual de purificare.
Următoarea influență a apărut o dată cu răspîndirea noii religii creștine în Europa. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, care o celebrează toți sfinții. Aceasta era Sărbătoarea Tuturor Sfinților, sau Hallowmas, sau All Hallows.
Numele de „Halloween” și multe dintre tradițiile actuale provin din perioada veche engleză.
Originea numelui
Termenul Halloween reprezintă o variantă scoțiană a denumirii All-Hallows-Even („evening”), adică noaptea dinainte de „All Hallows”. Până în secolul al XX-lea, ea era scrisă și „Hallowe'en”, eliminând „v”-ul și scurtând cuvântul. Deși sintagma All Hallows apare în engleza veche (ealra hālgena mæssedæg, „sărbătoarea tuturor sfinților”), conform Oxford English Dictionary (ediția a doua) de la Oxford University Press, All-Hallows-Even a fost atestat abia la 1556.
Mucenicul Dimitrie, capul toamnei
În popor, ceea ce se începe la Sfântul Gheorghe se sfârşeşte toamna la Sfântul Dumitru, întru aşteptarea hibernală a unui nou început. Tocmelile sezoniere îndeosebi. Dacă Sfântul Gheorghe este considerat capul primăverii, Sfântul Dimitrie este capul toamnei. Marea de flori de la Sfântul Gheorghe îşi revarsă roadele la Sfântul Dumitru. Cum spune o legendă din Banat, ei îşi trec unul altuia cheile vremii, primăvara şi, respectiv, toamna. Între aceste două capete se petrec lucrări şi aşteptări, cu alte cuvinte, se trăiesc nădejdi şi se deapănă poveşti. Ca multe altele, neprevăzute anume de rânduiala Bisericii, şi sărbătoarea de Sfântul Dumitru beneficiază în popor de Moşi, de o pomenire mai atentă a morţilor. Mai mult chiar, în unele părţi, Moşii de Sfântul Dumitru sunt printre cei mai importanţi. Legătura cât mai continuă şi mai puternic marcată a celor vii cu cei morţi, comunicarea dintre cele două lumi, este extrem de apropiată ţăranului român. Fenomenul cel mai spectaculos rămân focul de Sumedru sau Sâm-Medru şi săritul prin el, asemănarea cu ceea ce se petrece la Sfântul Gheorghe fiind aproape totală. Atmosfera este de mare veselie, cu cântec şi larmă. Sfântul Dimitrie este ocrotitorul Tesalonicului, pe care l-a salvat în repetate rânduri de la invazia barbarilor, după cum arată cronicile timpului.
{gallery}imagini/serbarile-toamnei{/gallery}
